Sistemul solar

[Admin]

Sistemul solar este alcătuit din Soare şi ansamblul de corpuri cereşti legate de acesta prin forţa gravitaţională:


cele opt planete, cei 162 de sateliţi naturali ai acestora, cinci planete pitice, şi alte corpuri mai mici (care includ asteroizi, meteoriţi, comete, praf, obiectele centurii Kuiper etc.). În centru se află Soarele, iar obiectele cosmice specificate orbitează în general în jurul acestuia.
Pluto a fost considerată cea de-a noua planetă a sistemului solar, până când Uniunea Astronomică Internaţională i-a schimbat statutul, pe 24 august 2006, din planetă în planetă pitică (în engleză dwarf planet).
În sens general, o stea împreună cu alte obiecte cereşti ce gravitează în jurul său se numeşte sistem stelar, termenul "solar" referindu-se strict la steaua numită "Soare" (din lat. Sol).

1 Contextul galactic
2 Caracteristici ale planetelor
2.1 Planete interioare şi exterioare
2.2 Planeta V
2.3 Explorarea planetelor
3 Note
4 Vezi şi
5 Legături externe
[modificare]Contextul galactic

În cadrul galaxiei noastre, Calea Lactee, sistemul solar se află pe unul din braţele exterioare, numit Braţul Orion sau „pintenul local”, într-o regiune cu o densitate de materie relativ mică, lucru care se presupune că a avut efecte benefice asupra apariţiei vieţii pe Pământ. Soarele împreună cu întregul sistem solar se află într-o mişcare de revoluţie în jurul centrului galaxiei, aflat la o distanţă de 25.000—28.000 ani-lumină (aproximativ jumătate din raza galaxiei), cu o perioadă de revoluţie de aproximativ 225-250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe această orbită circulară este de aproximativ 220 km/s, iar direcţia este orientată spre poziţia actuală a stelei Vega.
În imediata apropiere se află sistemul de trei stele Alfa Centauri (din constelaţia Centaurus), compus dintr-o pereche de stele (Alfa Centauri A şi B) asemănătoare Soarelui, în jurul cărora gravitează la o distanţă de 0,2 ani-lumină pitica roşie Alfa Centauri C, de o luminozitate relativ mică. Aceasta din urmă este steaua cea mai apropiată de Soare, la o distanţă de 4,24 ani-lumină, motiv pentru care mai este numită „Proxima Centauri”. În continuare în ordinea distanţei se găsesc:
Steaua lui Bernard: 6 ani-lumină
Wolf 359: 7,8 ani-lumină
Lalande 21185: 8,3 ani-lumină
Sirius: 8,6 ani-lumină
UV Ceti: 8,7 ani-lumină
Ross 154: 9,7 ani-lumină.
[modificare]Caracteristici ale planetelor

Tabelul de mai jos prezintă diametrul, masa şi raza orbitală a planetelor, toate cantităţile fiind normalizate la cele ale Pământului.


Dimensiunle planetelor
Planetă Diametru
ecuatorial Masă Rază orbitală
Mercur 0.382 0.06 0.38
Venus 0.949 0.82 0.72
Pământ 1.00 1.00 1.00
Marte 0.53 0.11 1.51
Jupiter 11.2 318 5.20
Saturn 9.41 95 9.54
Uranus 3.98 14.6 19.22
Neptun 3.81 17.2 30.06
[modificare]Planete interioare şi exterioare
Mercur, Venus, Pământul şi Marte sunt clasificate ca planete interioare telurice sau stâncoase. Sunt alcătuite în special din roci şi metale, au suprafeţe solide şi se rotesc încet.
Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun sunt clasificate ca giganţi gazoşi exteriori. Au atmosfere groase alcătuite mai ales din hidrogen şi heliu şi se rotesc rapid.
Temperaturile de pe Mercur şi Venus sunt prea mari pentru a întreţine viaţa, iar pe Marte este foarte frig. Totuşi Marte îndeplineşte cele 3 condiţii minime necesare pentru viaţă extraterestră.
[modificare]Planeta V
Astronomii John Chambers şi Jack Lissauer de la NASA au dedus prin simulări pe calculator că este posibil ca în trecutul îndepărtat (acum mai mult de 4 miliarde de ani) să fi existat o planetă terestră între Marte şi centura de asteroizi. Cercetătorii spun că această planetă, pe care au numit-o „planeta V”, s-a format pe o orbită cu excentricitate redusă, dar că în urma interacţiei gravitaţionale cu asteroizii a intrat pe o orbită foarte excentrică şi în cele din urmă a căzut pe Soare. Aceste interacţii gravitaţionale au dus la apariţia asteroizilor care şi în prezent intersectează orbita lui Marte; în acelaşi mod a crescut şi rata de impact cu Luna.[1] [2]
[modificare]Explorarea planetelor
Lansare Misiune Eveniment
1962 Mariner 2 (SUA) Prima sondă care a transmis date despre Venus
1965 Mariner 4 (SUA) A trimis primele imagini de pe Marte
1969 Mariner 6 si 7 (SUA) Au cercetat atmosfera marţiană
1970 Venera 7 (URSS) Prima aterizare pe Venus; prima aterizare pe altă planetă
1972 Venera 8 (URSS) A aterizat pe Venus şi a transmis mesaje
1973 Mariner 10 (SUA) Primul zbor pe lângă Mercur
1973 Pioneer 10 (SUA) Primul zbor pe lângă Jupiter
1973 Pioneer 11 (SUA) Primul zbor pe lângă Saturn
1976 Viking 1 si 2 Prima aterizare pe Marte; a transmis imagini şi analize de sol
1977 Voyager 1 si 2 (SUA) A explorat sateliţii lui Jupiter; a zburat spre Uranus şi Neptun
1992 Ulysses Zbor peste polii lui Jupiter
1995 Galileo (SUA) Prima sondă în atmosfera lui Jupiter
1997 Pathfinder (SUA) Vehicul Sojourner - analiza chimică a rocilor de pe Marte